Viața, așa cum o cunoaștem, s-a oprit în loc cu câteva săptămâni în urmă. Totuși, tehnologiile digitale au jucat un rol crucial în a ne menține pe mulți dintre noi pe linia de plutire, oferindu-ne interacțiuni sociale și de muncă sau de studiu online, dar și ocazii de muncă ocazională și servicii de livrare pentru a menține activitatea oamenilor și a întreprinderilor. Mulți dintre noi folosim din ce în ce mai mult aplicații de mesagerie pentru a comunica cu persoanele dragi, care se află departe.
Adăugător la posibilitățile de conexiune între oameni, tehnologiile digitale se mai aplică și pentru a combate criza pandemică. Aplicațiile și analiza seturilor mari de date urmăresc deplasarea cetățenilor, pentru a identifica și preîntâmpina transmiterea bolii de la cazurile cunoscute la persoanele, cu care acestea interacționează. În plus, această tehnologie poate ajuta la suprimarea transmiterii silențioase a bolii prin reducerea contactelor dintre persoane: în China s-au elaborat și implementat aplicații, în care oamenii se pot înregistra și pot include date despre starea lor de sănătate, verificând dacă au fost în contact îndeaproape cu o persoană infectată, ceea ce permitea guvernului să urmărească răspândirea bolii și să elibereze autorizații pentru ca persoanele să poată circula în public. Primul ministru israelian a făcut uz recent de împuternicirile sale de urgență pentru a accesa datele din telefoane mobile, folosite anterior ca măsură de combatere a terorismului, pentru a urmări virusul. În Coreea de Sud a fost elaborată o aplicație pentru supravegherea persoanelor aflate în carantină. În Taiwan, la o etapă inițială, s-a integrat baza națională de date de asigurări de sănătate cu baza de date de imigrare și vamală pentru a identifica călătorii, care ar putea aduce virusul în țară.
În SUA de asemenea, se adoptă, soluții tehnologice pentru a urmări pandemia. Guvernul a inițiat discuții cu firme precum Google, Facebook, Palantir și Clearview AI „...despre modul de utilizare a datelor privind locația extrase din telefoanele americanilor pentru a combate noul coronavirus”. Voluntarii au construit, de asemenea, sistemul “Coronapps”... care le permite utilizatorilor să vadă dacă s-au intersectat cu o persoană infectată, încurajându-i să se autoizoleze și auto-monitorizeze. Potrivit Wall Street Journal, funcționarii guvernamentali deja folosesc date de localizare de pe telefoanele mobile pentru a înțelege deplasarea americanilor și modul, în care aceasta poate afecta răspândirea bolii.
Însă, cercetătorii și activiștii, care se preocupă de confidențialitate și-au exprimat îngrijorarea, îndeosebi privind cazurile, în care tehnologia se bazează pe date, care pot conduce la identificarea persoanei: aceste aplicații pot dezvălui detalii personale din viața pacienților, ceea ce ar conduce la speculații, iar uneori - la stigmatizarea activităților și locurilor vizitate. Dacă aceste aplicații nu sunt utilizate pe larg, se poate crea o impresie falsă de siguranță iar, dacă sunt adoptate la scară largă, acestea pot crea o panică colectivă, care ar avea propriile efecte dăunătoare. Există, de asemenea, îngrijorări cu privire la transmiterea acestor date către alte agenții guvernamentale, care le-ar putea folosi ulterior sau la moment pentru alte scopuri, care nu sunt legate de pandemie. Totuși, în prezent există consensul că datele agregate de mobilitate nu prezintă riscuri de confidențialitate.
Funcționarii guvernamentali deja fac uz de datele de localizare din telefoanele mobile pentru a înțelege răspândirea bolii.
În vremuri de criză, interesele și drepturile civile și individuale sunt adesea limitate pentru a permite luarea de măsuri întru promovarea obiectivelor de interes public. Asemenea restricții precum interdicția de a ieși din casă după o anumită oră, închiderea obligatorie a întreprinderilor și restricțiile de călătorie se încadrează în aceste măsuri. Limitarea legilor privind confidențialitatea datelor despre persoane s-ar încadra, de asemenea, în aceste măsuri. Totuși, aceste limitări ar trebui să fie evaluate cu grijă, ținând cont în mod deosebit de eficiența lor potențială, costul lor și de posibilitatea de a obține rezultate similare prin măsuri mai puțin invazive în materie de drepturi de confidențialitate. Împuternicirile vaste și vagi de supraveghere ar compromite grav drepturile la confidențialitate iar, în multe democrații constituționale, acestea ar compromite statul de drept. În Israel, de exemplu acțiunea mult mai importantă în aplatizarea curbei infecțiilor a fost limitarea ieșirii din casă fără scopuri esențiale, pentru care nu era necesară o supraveghere sporită.
În final, e necesar de a ține cont de un aspect cheie, că soluțiile tehnologice implementare sunt greu de inversat: la fel cum s-a întâmplat după 9/11 septembrie în acțiunile anti-teroriste, după ce vom reuși să învingem această pandemie, ne vom teme de altă pandemie, iar măsurile de control impuse vor fi menținute. Există șansele că vom menține instrumentele implementate pentru a preveni o altă pandemie, apoi ne vom obișnui cu ele. Adăugător, multe companii noi, desigur, vor include aceste reguli ca parte din modelul lor de afaceri.
În cazul limitărilor ar trebui să se examineze în mod special dacă s-ar putea obține rezultate similare prin măsuri mai puțin invazive în materie de drepturi la confidențialitate.
S-ar putea întâmpla că în multe locuri, ordinal de a sta acasă la scară largă ar fi cel mai potrivit pentru a limita agentul patogen, cum au procedat diferite țări europene și multe orașe și state din SUA. Aceasta nu înseamnă că guvernele nu ar trebui să utilizeze informații personale pentru a rezolva situațiile de urgență și să nu colaboreze deloc cu sectorul privat. Cel mai probabil vom avea nevoie de tehnologii pentru a depăși această situație. Și de fapt, Comisia Europeană a ordonat companiilor de telecomunicații să partajeze date agregate de mobilitate pentru a urmări răspândirea bolii și a monitoriza respectarea ordinului de a sta acasă. Țările europene independente au întreprins, de asemenea, măsuri referitoare la date pentru a aborda criza: de exemplu, Germania a introdus o prevedere în GDPR[1], ce admite adoptarea unei legi, care ar permite în mod special prelucrarea datelor cu caracter personal în caz de epidemie, iar Italia a adoptat o lege de urgență, care le cere tuturor care s-au aflat recent într-o zonă de risc să notifice despre aceasta autoritățile medicale, fie direct, fie prin intermediul medicului. În mod similar, pe măsură ce țările evaluează modalitățile de a permite persoanelor sănătoase și imune să se întoarcă la muncă, pot fi utile și chiar necesare aplicații pentru permise de mobilitate, care evaluează și dovedesc riscul unei anumite persoane și recomandă testarea pe larg a contactelor, pentru a relaxa restricțiile existente impuse asupra dreptului oamenilor de a se deplasa și a merge la muncă.
Ideea este mai degrabă că, pe măsură ce guvernele decid că vor adopta soluții bazate pe date, de exemplu, o abordare direcționată spre soluționarea unor posibile valuri ulterioare ale bolii sau dvor elibera permise de mobilitate, aceste soluții trebuie să fie puse în aplicare cu grijă. Măsurile luate de guverne trebuie să fie necesare și proporționale pentru a face față crizei. Pentru a proteja libertățile și statul de drept, aceste măsuri trebuie, de asemenea, să fie implementate în paralel cu reguli stricte despre modul, în care informațiile colectate de aceste aplicații pot fi combinate cu alte date și în paralel cu limite despre cum, de către cine și cât timp pot fi ele folosite. De exemplu, politicile, care restricționează în continuare confidențialitatea personală ar trebui să se limiteze exclusiv la abordarea acestei pandemii. Acestea ar trebui să fie limitate la obiective concrete, care ar fi foarte greu de atins prin orice alte mijloace. Consimțământul nu ar trebui să fie principalul mecanism de protecție a confidențialității și ar trebui să nu existe posibilitatea de a “renunța” la limitele privind modul de utilizare a datelor. În sens oarecum similar, Consiliul European pentru Protecția Datelor a publicat o declarație privind utilizarea datelor cu caracter personal pentru a aborda pandemia, iar Fundația Electronic Frontier a emis, de asemenea, un ghid privind modul, în care colectarea datelor ar fi permisă pentru a proteja sănătatea publică și confidențialitatea. Deoarece unele guverne încearcă să extindă ordinele de urgență în măsură mai mare decât e necesar și proporțional, așa cum a făcut recent Orban în Ungaria, promotorii drepturilor omului, societatea civilă și instanțele de judecată vor avea o sarcină importantă de a rămâne vigilenți.
Există o șansă mare ca acesta va fi un drum lung și hopuros. Acum este momentul să ne gândim ce am dori să schimbăm atunci când ne vom întoarce încet la viața obișnuită, și, bineînțeles, care ar trebui să fie rolul tehnologiei în acel viitor. Acest viitor trebuie să fie unul cu supraveghere sporită. Poate, pe măsura reducerii nivelului de poluare, vom afla că putem călători mai puțin și vom folosi mai mult conferințe video. Poate că unele materiale culturale sau manuale ar putea fi gratuite și deschise pentru toți, întotdeauna. Și, să sperăm, că poate vom ajunge în final să avem legi mai bune de protecție a datelor cu caracter personal.
[1] GDPR este un set de reguli generale de protecție a datelor personale în spațiul Uniunii Europene. Nota trad.